miercuri, 13 iulie 2016

omul meu, primăvăratic

Iubito, miroși a flori de primăvară. A flori de primăvară și a tutun. A tutun cu un miros înțepător și totuși atât de dulce, atât de perfect. Miroși a mare, a sarea care zace-n adâncuri, a stelele de mare ce-s portocalii în orice moment al zile ș-al nopții. Miroși și a multă dragoste, o dragoste nebună, neîmpărtășită.
Iubito, ești frumoasă, frumoasă așa cum ești tu. Mi-am dat seama că țipetele există, dar pe ale tale eu nu le aud, sunt mereu surd iar tu te chinui și mai tare să te faci auzită. Dar știi ce-i ciudat? Mă văd doar lângă tine, altfel, eu mă tem să înfrunt viața. Dar vezi tu, când mi se frânge inima, e doar tăcere.. Ai crede că un lucru atât de important ar trebui să producă cel mai zgomotos sunet, dar, e doar tăcere. Mi-aș dor să aud un sunet. Suntem diferiți dar, peste ani, ne văd tot de mână.

2 comentarii:

  1. Dar cuvintele sunt inutile de multe ori si tot ce ramane de facut este sa tacem.

    RăspundețiȘtergere