sâmbătă, 1 martie 2014

nimic nu mai merge cum mergea odată

Și ai intrat în camera ei și s-a uitat împrejur dezorientat. Totul se schimbase. Ceva ce până mai ieri era roz și plin de viață, acum îi dă impresia de peșteră friguroasă. S-a uitat lung la patul ei unde erau amsetecate sute de sentimente și a avut un moment de ezitare. Venise acolo s-o câștige înapoi.  Ea nu l-a privit în ochi nici măcare când el i-a mărturisit c-o iubește. Se abținea să nu plângă dar scăpa câte un murmur de tristețe. Era îmbrăcată în negru, parcă ținea doliu sufletului ei. Pupilele lui s-au dilatat și a început s-o privească cu ochi străini. Nu mai era convis pentru ce intrase în acel univers.

- De ce ți-ai făcut asta? Știi bine că mereu te-am iubit ! , cu un regret vizibil în glas el i-a șoptit de parcă-i era frică de ceva. Și-a împreunat brațele de frica unei respingeri.

Era de gheață, nimic n-o mai sensibiliza. Încercările lui de a o aduce iar la el au eșuat una după alta. Și-a ieșit din fire și a început să-i amintească fiecare moment petrecut în camera aia iar ea nu s-a mai putut abține și a început să plângă incontrolabil. Însfârșit s-a uitat la el, iar privirea ei l-a făcut să se dea cu un pas în spate. Era speriat.

- Ieși acum și nu te mai întoarce, pentru că eu nu mă mai întorc niciodată la tine ... , au fost ultimele cuvinte care i le-a mai adresat lui vreodată.

6 comentarii: