duminică, 15 decembrie 2013

suflet în doliu

mi-ai străfulgerat inima și-ai lăsat-o să sângereze monotonă. te iubesc și te-am iubit și dincolo de infinti și-o voi face cu fiecare respirație. n-ai murit, acum ești mai viu ca niciodată, în inima mea strălucești mai tare ca niciodată. m-ai călăuzit spre bine și te-am urmat mereu, acum singură rătăcesc și mi-e greu. îmi simt picioarele grele și sunt desculță, acum doar Dumnezeu mai poate apropia ce noi am despărțit. orgoliul urlă și ne posedă . n-am să ridic ochii din pământ așa cum am promis, o să continui șă plâng cu lacrimi de sânge și să-mi țin sufletul meu în doliu.

vineri, 13 decembrie 2013

după atâta timp

și după atâta timp parcă ești mai viu ca niciodată, parcă te văd mai clar fără să te am în față.

joi, 12 decembrie 2013

adio, for good.

asta a fost ultima țigară care am fumat-o cu gândul la fine, ăsta a fost ultimul fum care l-am scos pentru tine, a fost ultima amintire cu tine. gata, de astăzi e o nouă viață, las în urmă tot ce ai însemnat tu mentru mine, nu mai avem amintitri, eu le-am șters, nu mai există ” noi ” și nu va mai exista niciodată, ăsta-i jurământul care mi l-am făcut cu mine, e pactul care l-am făcut cu Dumnezeu, și eu mă voi ține de el, nu cum ai făcut tu. Te-am uitat și m-am resemnat. am plâns destul, am înșiruit destule amintiri și te-am lăsat în urmă. mi-ai făcut prea mult rău, eu sunt acum și sunt fără tine. ți-am uitat ochii și buzele, am uitat tot ce însemni sau ce ai însemnat vreodată pentru mine. vreau un nou început fără vocea ta și fără tine. și-am jurat că e gata și e gata. nu mai vreau durere, am îndurat destul. am lăsat scrumul țigării șă vorbească pentru mine și el a dispărut, l-am aruncat pe fereastră și nu se mai întoarce, s-a topit o dată cu zăpada și nu vreau să mai revină. adio și n-am alte cuvinte.

miercuri, 11 decembrie 2013

întoarce-te...

nu știu dacă ai să vezi rândurile astea .. mi-e dor de tine, îmi amintesc acum, după săptămâni în care am fost singură, cum ne iubeam, cum ne atingeam corpurile unul de altul și ne iubeam, cu atâta dragoste, cu atâta dor și desăvârșire. unde ai plecat? de ce m-ai lăsat singură să mă chinui mereu ? sufletul meu încă-i sângerând și mă doare, nu știu ce să-i fac. am pus comprese peste comprese, am încercat să-l alin, am încercat să-l fac să uite și n-am rezolvat nimic ... în fiecare seară când închid ochii mă doare din ce în ce mai tare, mi se rupe fiecare bucată din mine și mi te amintesc întins pe patul meu , frumos și vesel, iubitor și plin de bunătate. unde ai dispărut așa repede? cum a trecut totul ? de ce m-ai lăsat singură aici ? mi-e frică .. vreau să vii înapoi și să mă iubești . de ce mă chinui, suflete ? vreau să vezi asta, vreau să vezi cât de mult Te iubesc, vreau să vii să mă iei în brațe și să-mi spui c-am rămas tot micuța ta și că mă vei iubi pentru totdeauna, așa cum mi-ai jurat . mi-e frică, sunt singură și mi-e rece.

vineri, 6 decembrie 2013

E.

și-ți scriu la ora asta pentru că nu mai pot să țin atâta suferință în mine, nu mai pot să îndur atâta dramă și neliniște.
mi-e dor de tine, vreau să mergem pe stradă și să vedem luminițele aprinse peste tot, și ne ținem de mână, să ne sărutăm la vechiul nostru om de zăpadă, să stai pe trepte și să-mi zici că începi să mă iubești.
chiar nu știu ce-i aici, ce-i lumea asta fără tine, dar mi-e greu. știu doar că ăsta e sfârșitul unei povești pentru că fiecare basm are un sfârșit.
mi-a ars carnea de dor și mi-a tremurat mâna pe telefon. sufletu-mi plânge de atâta dor, urlă și strigă.
vino înapoi suflet rătăcit, vino și ia-mă în brațe, unește-te iar cu ceea ce însemni tu defapt !

miercuri, 27 noiembrie 2013

aș vrea doar să dau timpul înapoi și să-ți spun , la prima noastră întâlnire , că te vei îndrăgosti de mine iar mai apoi ne vom dezamăgi unul pe celălalt. - C

joi, 21 noiembrie 2013

C

Definitivul vine. E rece și frig și-mi ies aburi pe gură. Sunt înfofolită până la gât dar tot mi-e frig. Mi-e rău și groază. Nu vreau să vină ziua de mâine, nici de poimâine și de nici un fel. Vreau să fie doar azi, fără decizii și fără tine. Vreau doar camera asta goală,în care-mi pot pune fiecare amintire într-un loc sigur. Mi-am scos inima din piept și văd tot. Văd ziua în care ne-am cunoscut și cea de astăzi. Văd tot ce a fost, prima brățară primul sărut, primul miros de parfum, prima aniversare, primele vorbe dulci. Dar tot e frig, și amintirile sunt alb-negru. Simt doar durere și sângerare. Inima-mi sângerează printre degete și suferă. O văd plângând și cerând îndurare. Vreau să-mi las sufletul liber să se vindece de cicatrici dar frigul îl îngheață. Se sparge-n mii de bucățele și mie mi se împăienjenesc ochii. Vreau operație să văd din nou dar nu pot ieși din camera asta. Amintirile astea toate urlă la mine, urlă și vor să evadeze. Mă doare, a dracului de tare și încă nu trece. Nu va trece niciodată și am căzut la pământ, când mă voi ridica? Îmi fixez ochii pe un punct fix și mort. Admir negrul din jurul meu și parcă-mi place. Mă uit la sângele de pe mâinile mele și parcă-l simt. Clocotește pe mine și-mi arde carnea. Durere și suferință, de ce oare să nu mă împac cu ele?

Amaunet

joi, 7 noiembrie 2013

de la capăt

mi-a fost prea dor de blogul ăsta. n-am putu să-l las, am simțit că ceva mă leagă de el. m-am trezit dimineață și m-am gândit că toți facem ceea ce credem că-i mai bine. ascundem totul într-o gaură de zid , tot ce credem că nu e în regulă și nu sperăm altceva decât să supraviețuim zilei când vor cădea zidurile. acum sunt Amaunet iar și parcă mă trec fiorii pe șira spinării . 


Amaunet ( of, mi-era dor să mă semnez așa )